Bandă unică pentru transportul în comun pe marile bulevarde. Adică prima bandă de lângă bordură este, de luni până vineri, de la 8 la 20, dedicată autobuzelor şi troleibuzelor, dar şi taxiurilor, ambulanţelor şi altor maşini ale serviciilor de urgenţă. Sună bine, e civilizat, frumos, occidental, cum vreţi voi. Doar că, la starea actuală a Bucureştiului, e inaplicabil.
În primul rând, prima bandă este, ne place sau nu, ocupată de maşini parcate. Aşa că, ori construieşti parcări ca să-i faci pe oamenii ăia să-şi mute maşinile de acolo, ori pui în funcţiune un serviciu eficient de ridicare a autovehiculelor. În al doilea caz (mai simplu, dar, desigur, mai nedrept), ori locatarii de pe principalele şosele se vor învăţa să plece de acasă înainte de 8 şi să se întoarcă după ora 20, sau, în imposibilitatea de a dispărea din zonă 12 ore pe zi, îşi vor căuta locuri de parcare pe străduţe, măcar până când banda unică se transformă iar în zonă de staţionare.
Doi – când străzile sunt inundate de maşini, văd zeci de bizoni cum depăşesc coloana oprită la semafor, chiar sub ochii poliţistului, fără să li se întâmple nimic. Oricâte eforturi fac, nu mi-i pot imagina pe respectivii dobitoci respectând o bandă dedicată RATB şi stând la cozi lungi la semafor fără să cadă pradă tentaţiei netede şi goale de lângă trotuar. Aşa că, ori facem un schimb de populaţie cu Berlinul sau Zurichul, ori îi determinăm pe poliţişti să-i umple de amenzi pe cei care se cred autobuz. Altfel, va fi un nou proiect realizat pe hârtie şi atât. (De fapt, ia să ne uităm noi la benzile pentru RATB deja existente pe Elisabeta şi Kogălniceanu, pe Iuliu Maniu ori pe Drumul Taberei. Câţi le respectă?)
În al treilea rând, aglomeraţia începe înainte de ora 8, aşa că, pentru a ajuta cu adevărat transportul în comun, ar trebui ca banda unică să funcţioneze de pe la 7. (Iar în unele zone, mult dincolo de ora 20). Şi cercul vicios ne poartă iar la cei care parchează peste noapte pe prima bandă (unii din comoditate, e adevărat, dar foarte mulţi dintre ei pentru că, pur şi simplu, nu au unde în altă parte la o distanţă rezonabilă de locuinţă). Ce facem cu ei e, totuşi, o altă poveste şi vom vorbi despre asta în zilele următoare.
